COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant]. Vezi definitia »

CONTRAVENIÉNT, -Ă s. m. f. cel care săvârșește o contravenție. (< germ. Kontraveninte, după fr. contrevennant) Vezi definitia »

TURNÁNT, -Ă adj. Care se rotește în jurul unui ax central. [< fr. tournant]. Vezi definitia »

COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento]. Vezi definitia »

AMENAJAMÉNT s.n. 1. Disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ♦ Lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (Rar) Organizare, întocmire rațională. [< fr. aménagement]. Vezi definitia »