ENCEFALOMIELÍTĂ, encefaliomielite, s. f. Inflamație a creierului și a măduvei spinării, care prezintă simptome atât de encefalită, cât și de mielită. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. encéphalomyélite. Vezi definitia »

COLEPOIÉZĂ s. f. proces de producere a bilei. (< fr. cholépoïèse) Vezi definitia »

flocotínă s.f. (reg.) 1. fire de păr multe. 2. ființă flocoasă. Vezi definitia »

ULÁNCĂ, ulănci, s. f. Tunică de ulan. – Din ulan + suf. -că. Vezi definitia »

NÓRMĂ, norme, s. f. 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă. ◊ Normă morală (sau etică) = regulă privitoare la modul de comportare a omului în societate, la obligațiile sale față de ceilalți oameni și față de societate. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei respectare poate fi asigurată prin constrângere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. 2. Criteriu de apreciere, de reglementare. 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp. ◊ Normă de timp = timpul necesar pentru efectuarea unei lucrări în condiții specifice date. Normă tehnică = normă stabilită prin mijloace științifice, pe baza unor condiții tehnice date, pentru efectuarea unui proces tehnologic. – Din fr. norme, lat. norma, rus. norma. Vezi definitia »