FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap]. Vezi definitia »

ELECTROOSMÓZĂ s. f. Trecere a unui lichid printr-o membrană poroasă sub acțiunea unei diferențe de potențial electric dintre cele două fețe ale membranei. [Pr.: -tro-os-] – Din fr. électro-osmose. Vezi definitia »

obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual. Vezi definitia »

OSTEOFIBRÓZĂ, osteofibroze, s. f. Boală a animalelor care se manifestă prin îngroșarea și deformarea oaselor capului și ale membrelor, în urma demineralizării acestora. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéofibrose. Vezi definitia »

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că. Vezi definitia »