AUGMÉNT s.n. (Gram.) Vocală adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. [Pron. a-ug-. / < fr. augment, cf. lat. augmentum – creștere]. Vezi definitia »

INHIBÁNT, -Ă, inhibanți, -te, adj. Care inhibă; inhibitor. – Inhiba – + suf. -ant. Vezi definitia »

ARBORESCÉNT, -Ă, arborescenți, -te, adj. Care are înfățișarea unui arbore (1); care este ramificat asemenea crengilor unui arbore. – Din fr. arborescent, lat. arborescens, -ntis. Vezi definitia »

SENESCÉNT, -Ă adj. (despre țesuturi, organism) în stare de senescență. (< fr. sénescent) Vezi definitia »

ADRESÁNT, -Ă, adresanți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi este adresată o scrisoare, un colet etc.; destinatar. – Din germ. Adressant. Vezi definitia »