scóchină, scóchini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coș de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peșteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheață. Vezi definitia »

STÉPĂ s. f. întindere aridă din regiunea de câmpie, cu vegetație ierboasă. (< fr. steppe, rus. step) Vezi definitia »

tráglă, trágle, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. cociorvă. 3. targă. 4. lectică, litieră. Vezi definitia »

ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s. f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pr.: -do-i-] – Îndoi + suf. -tură. Vezi definitia »

CONCUÍSTĂ s. f. v. conchistă. Vezi definitia »