toroșteálă s.f. (reg.) 1. gâlcă, umflătură la gât. 2. terciuială. Vezi definitia »

MERLÍNĂ s.f. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare]. Vezi definitia »

NOPTIÉRĂ s.f. Mobilă (ca o măsuță, ca un dulăpior) care se ține la capătul patului. [Pron. -ti-e-. / < noapte + -ieră]. Vezi definitia »

CVADRÍGĂ, cvadrige, s. f. Car antic pe două roți, tras de patru cai înhămați unul lângă altul, folosit de romani la cursele de circ și la triumfuri. – Din lat. quadriga. Vezi definitia »

DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »