REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire]. Vezi definitia »

spatiu, spatii s. m. (cart.) treflă. Vezi definitia »

PREJUDÍȚIU s.n. v. prejudiciu. Vezi definitia »

APOTÉCIU s. n. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. (< fr. apothécium) Vezi definitia »

saigíu, saigíi, s.m. (înv.) 1. slujbaș al Porții otomane care strângea în Țările Române darea plătită în oi; slujbaș al stăpânirii care număra oile în acest scop. 2. (în forma: saegiu) furnizor de vite din Țările Române pentru măcelăria împărătească din Constantinopol. 3. persoană care îndeplinea diverse funcții la grajdurile domnești; comis, grăjdar. 4. (la pl.; reg.) flăcăii care, în noaptea din ajunul zilei sfântului Dumitru, merg din casă în casă jucând și cântând, în virtutea unei datini. Vezi definitia »