ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, s. f. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. ◊ Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – V. înmulți. Vezi definitia »

POLICALIFICÁRE s.f. Calificare care creează posibilitatea ca cineva să poată fi utilizat în prestarea mai multor tipuri de activități. [Et. incertă]. Vezi definitia »

PISTONÁRE, pistonări, s. f. Acțiunea de a pistona și rezultatul ei; pistonaj (1). – V. pistona. Vezi definitia »

ETALONÁRE s. f. 1. acțiunea de a etalona. 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon) Vezi definitia »

SINUCÍDERE s.f. Acțiunea de a se sinucide și rezultatul ei; suprimare a propriei vieți; suicid. [< sinucide]. Vezi definitia »