MIOPÍE, miopii, s. f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopism. ♦ Fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopie. Vezi definitia »

TIPOLOGÍE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu]. Vezi definitia »

SEROTERAPÍE s. f. tratament (preventiv) bazat pe admi-nistrarea de seruri imune, care conțin anticorpi specifici contra germenilor bolii respective sau toxinelor lor. (< fr. sérothérapie) Vezi definitia »

ALERGÍE, alergii, s.f. (Med.) Reacție de hipersensibilitate a organismului inițiată prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europeane de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergie. Vezi definitia »

AUDIOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază problemele legate de auz. (< germ. Audiologie) Vezi definitia »