CONCENTRÁȚIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. (<fr. concentration) Vezi definitia »

tășúie s.f. (reg.) pungă de piele. Vezi definitia »

ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Din fr. astrographie. Vezi definitia »

CALORÍE s.f. Unitate de măsură a căldurii, reprezentând cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad centigrad.; (curent) cantitatea de energie pe care o dezvoltă în corpul omului alimentele în procesul anabolismului. [Gen. -iei. / < fr. calorie, cf. lat. calor – căldură]. Vezi definitia »

HEMOPTIZÍE s.f. Eliminare de sânge pe gură cauzată de o hemoragie a căilor respiratorii. [Gen. -iei. / < fr. hémoptysie, cf. gr. haima – sânge, ptysis – scuipat]. Vezi definitia »