TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă]. Vezi definitia »

AGROGEOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile. [Cf. fr. agrogéologie]. Vezi definitia »

PERIOSTEOTOMÍE s. f. incizie a periostului. (< engl. periosteotomy) Vezi definitia »

ANEMOCORÍE s.f. (Biol.) Diseminare cu ajutorul vântului. [Gen. -iei. / < fr. anémochorie]. Vezi definitia »

vătúie (pop.) s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie / vătúi, art. vătúiele / vătúile Vezi definitia »