ubichitáte s. f. – Însușirea de a fi prezent în mai multe locuri simultan. – Var. ubicuitate. Fr. ubiquité, ca antichitate ‹ fr. antuquité. Vezi definitia »

EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) Vezi definitia »

heréte, heréți, s.m. (reg.) specie de uliu; cobaț, vânturel, porumbar, găinar, uliul-găinilor, boaghe, coroi, hulubej. Vezi definitia »

este stiinta care se ocupa cu studierea formelor logice si a principiilor rationarii corecte. Vezi definitia »

ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité]. Vezi definitia »