gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene). Vezi definitia »

OSTEOARTRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a osului și a articulației sale. [< fr. ostéo-arthrite]. Vezi definitia »

BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka]. Vezi definitia »

POPÚSTĂ, popuste, s. f. (Reg.) Frânghie verticală care ține carmacele în poziția lor în timpul pescuitului și care se lasă întotdeauna mai lungă decât adâncimea apei. – Din ucr. popusta. Vezi definitia »

ASÁRĂ adv. v. aseară. Vezi definitia »