ATÓNIC, -Ă, atonici, -e, adj. Aton¹. – Fr. atonique. Vezi definitia »

nebléznic, -ă, adj. (reg.) 1. prost, bleg, nătâng; neajutorat, neîndemânatic. 2. greoi, butucănos. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

curélnic, curélnice, s.n. (reg.) 1. plasă mică legată de capătul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. coteț de găini. Vezi definitia »

IRANÍSTIC, -Ă adj. I. referitor la iranistică. II. s. f. disciplină care studiază comparativ limbile, literaturile și culturile iraniene; iranologie. (< germ. iranistisch, (II) Iranistik) Vezi definitia »