RELUCTÁNT, -Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluctant) Vezi definitia »

ADJUTÁNT, adjutanți, s. m. 1. Ofițer atașat comandantului unei unități militare; ofițer făcând parte dintr-un stat-major. 2. (Ieșit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzător plutonierului; persoană având acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad. – Fr. adjudant. Vezi definitia »

DETRIMÉNT s. n. (În loc. prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva). – Din fr. détriment, lat. detrimentum Vezi definitia »

PATÉNT², -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent. Vezi definitia »

NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (țară) care nu ia parte la război. (< fr. non-belligérant) Vezi definitia »