DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea]. Vezi definitia »

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterană; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic, comercial și bancar al țării. Constr. de mașini. Ciment; rafinărie de petrol. Ind. alim., de tricotaje și de prelucr. a pieilor. Patru universități (între care una franceză și alta americană). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, în ev. med. s-a aflat în stăpînirea arabilor, a cruciaților (1110-1187 și 1197-1291), iar mai tîrziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populației – musulmani, creștini și refugiați palestinieni (după 1975) – a provocat violente lupte de stradă soldate cu numeroase victime și distrugerea practic a orașului. Vezi definitia »

AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). V. așterne. Vezi definitia »

BUT², buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Tc. but. Vezi definitia »

SATISFĂCÚT, -Ă, satisfăcuți, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulțumire, de satisfacție; ale cărui dorințe, exigențe au fost îndeplinite; căruia i s-a dat satisfacție; care exprimă mulțumire; mulțumit. – V. satisface. Vezi definitia »