VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius. Vezi definitia »

ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire) Vezi definitia »

LAMINÁR, -Ă, laminari, -e, adj. Care este alcătuit din lamele sau straturi paralele. ◊ Curgere laminară = curgere a unui fluid care are loc prin deplasarea pe traiectorii paralele a straturilor componente. – Din fr. laminaire. Vezi definitia »

PERIGANGLIONÁR, -Ă adj. situat în jurul ganglionilor. (< fr. périganglionnaire) Vezi definitia »

spinărár, spinăráre, s.n. (înv.) curea de la ham, așezată pe spinarea cailor. Vezi definitia »