CUNUNÁT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit (după ritualul religios). – V. cununa. Vezi definitia »

PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. prédicat]. Vezi definitia »

SIMPLIFICÁT, -Ă, simplificați, -te, adj. 1. Care a devenit (mai) simplu (1, 2). 2. (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căruia s-a efectuat operația de reducere la un divizor comun; redus. – V. simplifica. Vezi definitia »

posesionát, posesionátă, adj. (înv.) care posedă o oarecare avere. Vezi definitia »

SUBCALIBRÁT, -Ă adj. (despre un proiectil) cu un calibru inferior celui al gurii de foc cu care e tras. (după fr. sous-calibré) Vezi definitia »