INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis. Vezi definitia »

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepțiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor și corpurilor din natură. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. ♦ Fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija. Vezi definitia »

PARACIVILIZÁȚIE s.f. (Liv.) Stare opusă nivelului de dezvoltare al societății moderne. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

CECOGRAFÍE s.f. Metodă specială prin care orbii sunt învățați să scrie. [Gen. -iei. / < fr. caecographie]. Vezi definitia »

ELITROTOMÍE s.f. (Med.) Colpotomie. [Gen. -iei. / < fr. élytrotomie]. Vezi definitia »