HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie) Vezi definitia »

PĂRINȚÉNIE s. f. (Rar) Părinție. – Părinte + suf. -enie. Vezi definitia »

DIALECTOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază dialectele și graiurile unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. dialectologie, cf. gr. dialektos – dialect, logos – știință]. Vezi definitia »

muie, mui s. f. (obs.) 1. gură. 2. contact sexual oral. Vezi definitia »

VIDEOTELEFONÍE s.f. Telefonie care transmite și imagini video. [După fr. visiotéléphonie]. Vezi definitia »