INCARNÁȚIE s.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarnațiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PEDAGOGÍE s.f. Știință care studiază metodele de educație și de instruire a oamenilor (a tineretului în special). ♦ Manual, tratat care are ca obiect această știință. [Gen. -iei. / cf. fr. pédagogie, lat. pedagogia, gr. paidagogia < pais, paidos – copil, agoge – conducere]. Vezi definitia »

iscusíe s.f. (înv.) talent. Vezi definitia »

ECLEZIOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care tratează despre biserică. (din fr. ecclésiologie) Vezi definitia »