PSIHOPATOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază aspectele patologice ale activității psihice. (< fr. psychopathologie) Vezi definitia »

CARIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryologie. Vezi definitia »

REZERVÁȚIE s.f. 1. Teritoriu cu plante, animale și formații geologice rare, pe care este oprită prin lege orice transformare. 2. Limite teritoriale într-un stat înăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. [Gen. -iei, var. rezervațiune s.f. / cf. fr. réservation]. Vezi definitia »

CHIMIOTAXÍE s. f. chemotactism. (< fr. chimiotaxie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s. f. 1. proprietate a unor substanțe cu aceeași formulă moleculară de a avea însușiri fizice și chimice deosebite, datorită modului diferit de dispunere a atomilor în moleculă. 2. însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. 3. (bot.) egalitate a segmentelor analoage ale organelor aceleiași specii. 4. influență egală a factorilor ereditari. (< fr. isomérie) Vezi definitia »