CHINÍNĂ s.f. Substanță albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găsește în scoarța arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina]. Vezi definitia »

LĂUTÚRĂ, lăuturi, s. f. (Reg.) Lăut, lăutoare. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -ură. Vezi definitia »

mangoánă s.f. (reg.) persoană (sau vită) mătăhăloasă, greoaie. Vezi definitia »

ȚUCSUIÁLĂ, țucsuieli, s. f. Faptul de a țucsui; (concr.) băutură alcoolică. Vezi definitia »

TÚRBĂ¹, turbe, s. f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe. Vezi definitia »