-RÉZĂ elem. „oprire, stagnare”. (< fr. -rhése, cf. gr. rhesis) Vezi definitia »

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase. Vezi definitia »

TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală. Vezi definitia »

AFÚRCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca) Vezi definitia »

potănjíță, potănjíțe, s.f. (reg.) gaura din spate a opincii, prin care este trecută nojița, spre a fi legată de picior. Vezi definitia »