URICEMÍE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. – Din fr. uricémie. Vezi definitia »

HEMATOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei și a medicinii care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei și patologiei sângelui și al organelor hematopoietice. – Din fr. hématologie. Vezi definitia »

RESCÍZIE s.f. v. resciziune. Vezi definitia »

BECHÍE s.f. 1. Dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. Piesă metalică montată sub elicea unei ambarcații spre a o feri de lovituri. ♦ Proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. [Gen. -iei. / < fr. béquille]. Vezi definitia »

BAZÍDIE s. f. organ special la bazidiomicete pe care se formează sporii. (< germ. Basidie) Vezi definitia »