MANÉVRĂ, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizată și rapidă a unor unități militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. luptă. ♦ Pregătire tactică a unei armate sau a unei flote, în condiții asemănătoare cu cele de război. 2. Ansamblu de operații executate pentru a alcătui sau a desface o garnitură de tren, pentru a deplasa vagoanele în direcția voită etc. ♦ Ansamblu de operații executate pentru deplasarea unei nave în direcția voită, în special la acostare sau la ieșirea din port. ♦ (Concr.) Parâmă folosită la legarea și la mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea mișcărilor executate, după un plan dinainte stabilit, în cursul unei intervenții. Manevră obstetricală. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire întreprinsă de cineva pentru a-și atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre. Vezi definitia »

BURZULUIÁLĂ, burzuluieli, s. f. Faptul de a (se) burzului; răzvrătire. ♦ Supărare, enervare, mânie. ♦ (Înv.) Răscoală. – Burzului + suf. -eală. Vezi definitia »

zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe Vezi definitia »

SEÍMĂ s. f. boală la bovine și cabaline, manifestată prin crăparea copitei; fisura copitei, provocată de această boală. (< fr. seime) Vezi definitia »

TETRADRÁHMĂ, tetradrahme, s. f. Monedă de argint în Grecia antică, cu o valoare de patru drahme. – Din fr. tétradrachme. Vezi definitia »