HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

măngăníe s.f. (înv.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

CONTUMACÍE s. f. absență a unui inculpat de la judecată. ♦ în ~ = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia) Vezi definitia »

BRONHORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie bronhică. [Gen. -iei. / < fr. bronchorragie, cf. gr. bronchos – trahee, rhegnymi – a curge]. Vezi definitia »

ELITRORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie vaginală. [Gen. -iei. / < fr. élytrorragie]. Vezi definitia »