ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton. Vezi definitia »

BARBITÓN s. n. instrument muzical asemănător cu lira, la vechii greci. (< fr., lat., gr. barbiton) Vezi definitia »

COLÓN, colonuri, s.n. Porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect. – Din fr. côlon, lat. colon. Sursa: DEX '98 Vezi definitia »

alohtón (-loh-ton / -lo-hton) adj. m., pl. alohtóni; f. alohtónă, pl. alohtóne Vezi definitia »

TARDIÓN, tardioni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză este mai mică decât viteza luminii. – Din engl. tardyon. Vezi definitia »