PLANIMETRÍE s.f. 1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. ♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < fr. planimétrie, cf. lat. planus – plan, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ANTROPOSPEOLOGÍE s. f. ramură a speologiei care studiază resturile umane fosile din peșteri. (< antropo- + speologie) Vezi definitia »

POLITROFÍE s.f. Exces de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. polytrophie, cf. gr. polys – numeros, trophe – hrană]. Vezi definitia »

HIPOGLICEMÍE, hipoglicemii, s. f. (Med.) Scădere sub valorile normale a concentrației de glucoză din sânge. – Din fr. hypoglycémie. Vezi definitia »

ALBUMINEMÍE s.f. Prezența albuminei în plasma sanguină. [Gen. -miei. / < fr. albuminémie]. Vezi definitia »