INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »

SUBERÍNĂ s. f. substanță organică impermeabilă caracteristică suberului. (< fr. subérine) Vezi definitia »

VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis. Vezi definitia »

cánură s. f., g.-d. art. canurei; pl. - Vezi definitia »

spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroșcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaț, spârcâitură. Vezi definitia »