xerofág adj. m., pl. xerofági; f. xerofágă, pl. xerofáge Vezi definitia »

pustieșág, pustieșáguri, s.n. (reg.) 1. pustiu. 2. ogor lăsat în paragină, necultivat. 3. (înv.; în forma: pustușag) pustiire. 4. (în forma: pustușag) avere mare (a cuiva). Vezi definitia »

ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau sfeșnicul la înmormântare. 3. ie. 4. partea rochiei care îmbracă pieptul și spatele; pieptar, corsaj, mânecar. 5. gulerul cămășii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei. Vezi definitia »

PLANCTONOFÁG, -Ă adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu plancton. !Cf. fr. planctophage]. Vezi definitia »

ANTOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care mănâncă florile. (< fr. anthophage) Vezi definitia »