MELANODONȚÍE s. f. distrofie a dinților de lapte, care capătă o culoare brună și suferă de o distrugere progresivă. (< fr. mélanodontie) Vezi definitia »

IRANOLOGÍE s. f. iranistică. (< fr. iranologie) Vezi definitia »

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie. Vezi definitia »

MALACOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul moluștelor. – Din fr. malacologie. Vezi definitia »

OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie. Vezi definitia »