spicá², vb. I (reg.) a despica. Vezi definitia »

refecá (reféc, át), vb. – A coase cu refec, a tivi. – Mr. arufec(are). Origine necunoscută. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este cît se poate de improbabilă (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pușcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre ‹ orĭfĭcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *refĭccāre „a întări”, cf. it. ficcare (Tiktin) nu sînt convingătoare. – Der. refec, s. n. (cusătură de îmbinare, tiv; ceartă, dojană); refecătură, s. f. (însăilare, tiv). Vezi definitia »

BANSKÁ BYSTRICA [bánsca bístrița], oraș în Ceho- Slovacia, pe rîul Hron; 85,3 mii loc. (1989). Centrală atomoelectrică. Metalurgie neferoasă, constr. de mașini, ind. chimică, textilă, prelucr. lemnului. Aici, în timpul celui de aș doilea război mondial, Armata I Română, comandată de generalul Vasile Atanasiu, a purtat lupte grele împotriva trupelor hitleriste (mart. 1945). Monumentul Ostașului Român. Vezi definitia »

ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Acuși + suf. -ica. Vezi definitia »

raluca se clatina Vezi definitia »