ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

ADMÍSIE s. f. v. admisiune. Vezi definitia »

TURCOFILÍE s.f. Atitudine turcofilă; turcomanie. [Gen. -iei. / cf. fr. turcophilie]. Vezi definitia »

DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio) Vezi definitia »

DIGENÍE s. f. înmulțire care se realizează prin contribuția ambelor sexe. (< fr. digénie) Vezi definitia »