Definita cuvantului cronogeneză
CRONOGENÉZĂ s. f. capacitate a ființei umane de a percepe timpul și de a conceptualiza ideea de temporalitate. (< fr. chronogenèse)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cronogeneză
coțovéică, coțovéici, s.f. (reg.) femeie rea de gură; gură-slobodă, coțoabă, cațaveică. Vezi definitia »
ARGINȚÍCĂ, argințele, s. f. Arbust cu flori mari albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară. (Dryas octopetala). – Din argint + suf. -ică. Vezi definitia »
NABEDÉRNIȚĂ, nabedernițe, s. f. Bucată de țesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena Învierii, purtată la brâu de arhierei sau de unii preoți la ceremonii. [Var.: nebedérnică s. f.] – Din sl. nabedrĩnica. Vezi definitia »
crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză. Vezi definitia »
PRÉDICĂ, predici, s. f. Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; p. gener. expunere cu conținut moralizator. – Din predica. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z