Definita cuvantului meserie
MESERÍE, meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupație; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcție” < lat.).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meserie
LOCÁȚIE, locáții, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. ◊ Taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. Determinare a poziției unei nave în larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio) Vezi definitia »
CONJURÁȚIE, conjurații, s. f. Conspirație, complot. [Var.: conjurațiúne s. f.] – Din fr. conjuration, lat. conjuratio, -onis. Vezi definitia »
pălăríe (pălăríi), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea capului. Probabil din it. cappelleria (P. Panaitescu, BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din rom. păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu, Elemente, 470); din lat. pariolum › it. paiuolo „ceaun” (Scriban). – Der. pălărier, s. m. (persoană care confecționează, repară sau vinde pălării); pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din rom. provine bg. palarija (Capidan, Raporturile, 223; Bernard 34). Vezi definitia »
MAZILÍE, mazilii, s. f. Mazilire. ♦ Starea celui mazilit; perioadă de timp petrecută în această stare. – Mazil + suf. -ie. Vezi definitia »
SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication]. Vezi definitia »