RUP, rupi, s. m. (Înv., sec. XVIII) Unitate de măsură a lungimii, egală cu o optime de cot (II.). (din tc. rub; cf. rubiá și ngr. ρούπι, sp. arroba) Vezi definitia »

píscup, píscupi, s.m. (reg.) episcop catolic. Vezi definitia »

ciup (ciúpi), s. m. – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit). Vezi definitia »

STRUP, strupuri, s. n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus. Vezi definitia »

MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup. Vezi definitia »