AUTOHEMOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ. [Gen. -iei. / < fr. autohémothérapie, cf. gr. autos – însuși, haima – sânge, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

FIZIOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. fr. physis – natură, logos – studiu]. Vezi definitia »

hărțulíe (hârțulíe), s.f. (reg., înv.) hârtie scrisă; scrisoare. Vezi definitia »

HEMIENCEFALÍE s. f. aplazie cerebrală limitată la o singură emisferă. (< fr. hémiencéphalie) Vezi definitia »

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie. Vezi definitia »