PREPOTÉNȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia) Vezi definitia »

MORMĂITÚRĂ, mormăituri, s. f. (Rar) Mormăit¹. [Pr.: -mă-i-] – Mormăi + suf. -tură. Vezi definitia »

STAUROFÍLĂ s. f. frunză din celule palisadice. (< fr. staurophylle) Vezi definitia »

marfă de marfă v. marfă (II.) Vezi definitia »

DEFERENTÍTĂ s. f. inflamație a canalelor deferente. (< fr. déferentite) Vezi definitia »