TILÍTĂ s.f. (Geol.) Morenă glaciară veche, constituită din argilă. [< fr. tillite]. Vezi definitia »

BAVÚRĂ s.f. 1. Porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă. [< fr. bavure]. Vezi definitia »

DRÁGĂ s.f. 1. Instalație plutitoare folosită pentru a săpa sub apă și pentru a îndepărta nisipul, pietrele și alte depuneri care împiedică navigația. 2. Plasă de formă specială cu care se pescuiesc vietățile de pe fundul apelor. 3. Dispozitiv (format dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă. [Pl. -ge. / < fr. drague, it. draga, cf. engl. drag – a trage]. Vezi definitia »

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s.f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă², șaretă. [Pr.: -bri-o-. – Var.: gabriolétă s.f.] – Din fr. cabriolet. Vezi definitia »

acetaldehídă (-ce-tal- / -cet-al-) s. f., g.-d. art. acetaldehídei; pl. acetaldehíde Vezi definitia »