FLANC¹ s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formații, a unui dispozitiv de luptă; latură. ◊ De flanc = dintr-o parte; în flanc (câte unul) = unul în spatele altuia. 2. Carton special care servește la confecționarea, prin presare, a matrițelor de stereotipie. 3. (Teatru) Nume dat panourilor care servesc la alcătuirea decorurilor. 4. Partea laterală a unei cute de teren. 5. Fiecare dintre cele două porțiuni laterale ale peretelui abdominal. [< fr. flanc]. Vezi definitia »

RUNC, rúncuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuințat ca pășune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC] Vezi definitia »

FLANC² s.n. v. flan. Vezi definitia »

DIPTÁNC s. n. tanc special de balast, amplasat la centrul navelor mari pentru a asigura stabilitatea și asieta acestora. (< engl. deeptank) Vezi definitia »

CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc) Vezi definitia »