Definita cuvantului cupolă
CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cupolă
căpúnă, căpúne, s.f. (reg.) vas din doage de molid (de 4-8 litri) pentru scoaterea apei. Vezi definitia »
clévetă (clévete), s. f. – Clevetire, calomnie. Sl. kleveta (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 288; Cihac, II, 62; Conev 101); cf. bg. kleveta. – Der. cleveti, vb. (a bîrfi, a calomnia, a denigra, a detracta), care poate să fie și reprezentant al sl. klevetati, bg. klevetjă; clevetitor, adj. (bîrfitor, calomniator); cleveteală, s. f. (clevetire); clevetnic, adj. (calomniator), din sl. klevetĭnikŭ, înv. Vezi definitia »
HIDRÚRĂ s.f. (Chim.) Combinație între hidrogen și un alt element. [< fr. hydrure]. Vezi definitia »
úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »
ELECTRORETINOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică prin electroretinografie. (< fr. électrorétinogramme) Vezi definitia »