míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe. Vezi definitia »

a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare. Vezi definitia »

ROMANÍSTICĂ s. f. Disciplină lingvistică și filologică ce se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice. – Din germ. Romanistik. Vezi definitia »

peciúță s.f. (reg.) pecie mai mică; peciucă. Vezi definitia »

MUSCULATÚRĂ, musculaturi, s. f. Totalitatea mușchilor² (1) corpului sau ai unui organ; sistemul muscular al corpului. [Var.: mușchiulatúră s. f.] – Din fr. musculature. Vezi definitia »