STÂLCEÁLĂ, stâlceli, s. f. Faptul de a stâlci; bătaie strașnică. – Stâlci + suf. -eală. Vezi definitia »

NURÍSĂ s.f. Rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mică, putând funcționa și prin cădere. [< fr. nourrice]. Vezi definitia »

clavitúră s.f. (reg.) lemn de molid tăiat scurt și despicat cu cuțitoaie pentru doage de doniță; boc, boci, cloț, clept, șpan. Vezi definitia »

EPANÓDĂ s. f. procedeu retoric constând în reluarea unui cuvânt, sau grup de cuvinte la începutul unor unități sintactice; regresiune (6). (< fr. épanode, gr. epanodos) Vezi definitia »

SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma) Vezi definitia »