SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza. Vezi definitia »

INTRÁDĂ s. f. elem. entrată. Vezi definitia »

LÁDĂ, lăzi s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade. Vezi definitia »

fârticúșă, fârticúșe, s.f. (reg.; la pl.) prune goldane. Vezi definitia »

LEDEBURÍTĂ s. f. constituent structural al fontelor, un amestec mecanic de cementită și perlită. (< germ. Ledeburit) Vezi definitia »