REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica] Vezi definitia »

TEÁCĂ, teci, s. f. 1. Înveliș, toc, apărătoare confecționată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ◊ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codește să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră și se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca. Vezi definitia »

PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte. Vezi definitia »

pomosteálă, pomostéli, s.f. (reg.) 1. pământ bătătorit, care umple golurile dintre temelie și podea la construcțiile țărănești și care, uneori, ține locul pardoselii; pământ frământat cu care se construiesc sau se lipesc pereții caselor țărănești. 2. pământ alunecos și moale. 3. platformă de pământ de 1-2 m înălțime folosită în regiunile inundabile pe care se construiesc clădiri de exploatare sau de pază sau se fac depozite. 4. (în forma: pomăsteală) mică ridicătură de pământ pe un șes. 5. țărână, praf. 6. (în forma: pămânstea) ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba într-o casă țărănească. 7. (în forma: pomășteală) făgașe făcute de șuvoiul apelor. Vezi definitia »

HÁRȘCHINĂ, harșchine, s. f. V. harchină. Vezi definitia »