ANTINOMÍE s.f. Contradicție categorică între două legi, două teze sau principii filozofice care se exclud reciproc și care, în caz că nu se ține seamă de realitatea obiectivă, pot fi în egală măsură demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege]. Vezi definitia »

AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation. Vezi definitia »

TENALGÍE s.f. (Med.) Durere în tendoanele mușchilor. [Gen. -iei. / cf. fr. ténalgie, it. tenalgia]. Vezi definitia »

ACTINOPATÍE s. f. boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete. (< fr. actinopathie) Vezi definitia »

POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie]. Vezi definitia »