DECORÁȚIE, decorații, s. f. 1. Distincție (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului. 2. (Rar) Acțiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentație. [Var.: (înv.) decorațiúne s. f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis. Vezi definitia »

EUTEXÍE s. f. fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât cea a altui amestec. (< fr. eutexie) Vezi definitia »

STEREOFOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei bazată pe procedeul fotografiilor duble, care dă posibilitatea să se obțină nu numai contururile diferitelor obiecte, ci și înălțimile lor. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophotogrammétrie. Vezi definitia »

PEDIATRÍE s. f. ramură a medicinei care studiază bolile de copii; medicină infantilă. (< fr. pédiatrie) Vezi definitia »

METALOTERAPÍE s. f. tratament al bolilor (nervoase) prin aplicarea unor plăci metalice pe corpul bolnavului. (< fr. métallothérapie) Vezi definitia »