stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi. Vezi definitia »

CADRÁ vb. intr. a se potrivi, a corespunde cu ceva. (< fr. cadrer) Vezi definitia »

RADIOGONIOMETRÁ vb. I. tr. A determina direcția unui radioemițător prin radiogoniometrie. [< radiogoniometru]. Vezi definitia »

DASÚPRA adv. v. deasupra. Vezi definitia »

ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. Tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. Refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A-i fi milă cuiva de cineva. 3. Refl. A consimți, a-l lăsa pe cineva inima să..., a se hotărî. – Lat. indurare (1 și după fr. endurer). Vezi definitia »