scatá (-ále), s. f. – Căcat, murdărie. Ngr. σϰατόν. În Munt. Vezi definitia »

AUTODOTÁ vb. refl. a se autoutila. (< auto¹- + dota) Vezi definitia »

SELECTÁ vb. I. 1. tr. A selecționa. ♦ A-și arăta preferința, a distinge. 2. intr. (Despre un radioreceptor) A recepționa clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ tr. A regla în așa fel un aparat de radiorecepție, încât undele apropiate ca lungime să nu deranjeze audiția. [< selecție, selector, cf. germ. selektieren]. Vezi definitia »

ÎNTĂRÂTÁ, întărất, vb. I. 1. Tranz. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare; a agita, a instiga un grup de oameni; a ațâța, a asmuți, a zădărî (un animal). 2. Tranz. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ Refl. A se însufleți, a se entuziasma, a se înflăcăra. 3. Refl. A se porni cu violență, a se intensifica, a se înteți. [Var.: (pop.) întărá, întârtá vb. I] – Lat. *interritare. Vezi definitia »

AMBIENTÁ vb. tr. a crea un ambient, o ambianță (plăcută). (< ambient) Vezi definitia »